Dupa maratonul 7500 ce mai urmeaza? Binenteles, pace si relaxare. Da , sigur!…. Avem atatea de vazut incat toate weekend-urile din vara nu mai sunt suficiente, nu exista timp de leneveala.
Dupa o saptamana linistita , in care am renuntat complet la alergat , in weekend-ul imediat urmator suntem chemati la nunta. Nu avem incotro si trebuie sa ne prezentam. Deoarece in iulie este ziua mea,cadoul meu a fost sa vad Sighisoara in plin festival. Asa ca,fara prea multe planuri,la sfarsit de iulie, ne trezim intr-o nebunie medievala, intr-un vis plin de culoare si zgomot. Cu mana pe inima va pot spune ca este o alta lume, unde basmele sunt inca vii si se plimba pe strazile pavate ale Sighisoarei.
Dupa Sighisoara am prins gustul festivalurilor asa ca urmatorul popas a fost la Padina.
Nu mai este mult si ajungem la weekendul programat pentru creasta Fagarasului. Suntem destul de inversunati sa facem creasta in 3 zile. Asa ca ne-am luat rucsaci incarcati cu merinde si haine groase, cort, saci de dormit si echipament ca pentru iarna (si eram in august).
Prima zi am pornit dis-de-dimineata din fata manastirii Turnu Rosu.
Era o dimineata inorata insa care promitea mult soare pe parcursul zilei. Plini de entuziasm pornim pe traseu din drumul forestier si continuam urcarea destul de abrupta prin padure pana iesim in saua Corbului ,continuand urcarea pe traseul de creasta.
Urmam in liniste linia crestei si ajungem in saua Suru. Peisajul este nemaipomenit. Ma uit uimita in urma mea si vad marea de nori din care tocmai am iesit. Alex da semne serioase de oboseala, rucsacul ii termina umerii si la fiecare oprire se simte nevoit sa lase rucsacul la pamant. Ne miscam destul de incet dar suntem hotarati sa mergem mai departe.
Continuam traseul pe curba de nivel, trecem peste Budislava,de lacul Avrig,refugiul Scara si ne chinuim serios pe urcarea spre varful Serbota. Urmeaza o coborare anevoioasa pe Custura Saratii insa nu ne putem odihni pana nu ajungem pe Negoiu.
Aici bateriile se termina si ne facem griji daca avem puterea sa ajunge la Caltun , dar frigul si vantul de pe varf ne dau ultimul imbold pentru a merge mai departe. Aici avem parte de cel mai superb apus pe care l-am vazut vreodata. Ramanem stupefiati de frumusetea muntilor in lumina apusului si suparati ca obiectivul aparatului parca nu capteaza toata frumusetea lor.
Dupa o sesiune foto lunga de 30 de minute continuam traseul pana la Caltun, care ne intampina un vantul rece si puternic, asa cum ne-a intampinat de fiecare data , si o luna plina , superba, deasupra lacului.
Deoarece era deja noapte cand am ajuns la lac , locurile bune de campat erau toate ocupate si, bajbaind pe intuneric, gasim locul unde sa ne intindem corturile. Din motive necunoscute noua, ne-am dat seama ca ne lipsesc cuiele de la cort. Deoarece nu se putea dormi sub clar de luna din cauza vantului , reusim sa montam cortul asigurandu-l cu bolovani.Putin inghesuiti in cortul incovoiat de vant si de bagaje reusim sa adormim, franti de oboseala.
Dimineata ne gaseste cu dureri de spate si de umeri, in special pe Alex, care abia isi mai poate pune rucsacul in spate. Intr-un final reusim sa plecam , mult mai incet decat ziua precedenta iar prima urcare seriosa, pe vf Laitel , ne-a stors de energie. Aici incep discutiile ca nu o sa reusim sa ajungem la refugiul Vistea, al doilea popas pentru noapte.
Dupa discutii indelungate si in contradictoriu (eu impotriva tuturor) ne hotaram sa coboram la Balea Cascada si de acolo sa ne intoacem in Valcea, pentru recuperare.
Aceasta experienta ne-a facut sa intelegem ca logistica este foarte importanta, insa ceea ce ne-a facut sa renuntam la jumatatea drumului a fost timpul prea scurt alocat pentru aceasta tura (imediat dupa a 3 a zi urma sa ne intoarcem la munca) si rucsacii foarte grei care ne-au incetinit si ne-a scos din timpii alocati pentru a termina creasta in 3 zile.
Binenteles, nu a renuntat nimeni la ideea de a termina creasca cap-coada, insa data viitoare o sa fim mult mai pregatiti si cu bagare de seama. Am pierdut o lupta, dar muntele nu pleaca nicaieri , asa ca o sa ne pregatim mult mai bine pentru cele care urmeaza.
