La Cabana Piatra Mare prin Canionul 7 Scari

Era o zi insorita de iunie si plecam (de data asta 4 persoane ) sa vedem ce nu mai vazusem: un canion in Romania. Din pozele pe care le studiasem fugitiv pe net parea o aventura interesanta, un loc care trebuie neaparat vizitat de orice iubitor de natura. Cum de pe harta reiesea ca era destul de aproape de soseaua principala, ne-am fixat ca obiectiv final Cabana Piatra Mare si am stabilit sa urcam pe banda galbena prin canion si sa ne intoarcem de la cabana pe banda rosie (drumul de vara parca se numeste).

Zis si facut, la 9.30 dimineata plecam de la Dambul Morii spre canion. Era destul de multa lume pe traseu mergand in aceeasi directie cu noi dar parca fara tragere de inima asa ca in scurt timp ramasesem singuri pe poteca. Zona e superba insa cea mai mare tampenie pe care am vazut-o vreodata parca imi scotea ochii: pe fiecare copac de langa poteca era infasurata o folie de plastic pe care scria sa protejezi padurea. Nu stiu a cui a fost ideea asta geniala dar nu l-a dus capul prea mult.

Trecand din poiana in padure, poteca se lateste si se ingusteaza si raul se agita sa isi faca loc printre bolovani, peisajul parca fiind neschimbat de pe vremea dinozaurilor.Deodata se lumineaza si in fata noastra se inalta niste stanci uriase dintre care tasneste paraul. O scara de metal urca deasupra raului pe langa peretele drept. Incepem sa facem poze si sa ne lasam prada entuziasmului care ne cuprinde. Dupa 5 minute de admirat din exterior, ne aventuram in canion si incepem sa-l strabatem. Ca si in alte momentele, pozele nu reflecta nici macar 50% din ceea ce iti percep ochii acolo.

A 3-a scara iti ofera senzatiile cele mai intense: este foarte inalta, apa de la cascada care curge exact langa tine te stropeste in fata si am inteles ca mai nou lipsesc si niste trepte. Foarte spectaculos canionul si il recomand tuturor celor care vor o tura scurta de relaxare desi in timpul zilei se aglomereaza destul de mult.Traseul se departeaza de rau si continua prin padure pana la cabana Piatra Mare. Nu am ramas peste noapte dar locul parea destul de curat si ingrijit. Bineinteles, ca toti care ajung pana acolo ne-am jucat cu cainii, care sunt extraordinari si cu niste magari legati in preajma cabanei.

Dupa ce am mancat si am admirat privelistea de care nu vroiam sa ne dezlipim ne-am indemnat unul pe altul pana am reusit sa ne pornim pe drumul inapoi. De data traseul parca e ceva mai lung insa este foarte lejer si se parcurge destul de repede. La intoarcere surpriza: poiana era plina de oameni care faceau gratare si muzica urla in difuzoare dar unii numai asa stiu sa se simta bine.Asta e!

Poze:

Plecare din Dambul Morii

Pe traseu

Pe traseu

Prin padure

Prin padure

Pe traseu

Raul

Raul

In Cretacic

In Cretacic

Pe langa rau

La intrarea in canion

La intrarea in canion

La intrarea in canion

Prin Canion

A 3-a scara

Vedere printre pereti

Prin Canion

Prin Canion

Prin Canion

Prin Canion

Prin Canion

Prin Canion

Prin Canion

Iesirea din Canion

In continuare, prin padure

In continuare, prin padure

Spre cabana

Printre brazi

Brasovul

Cabana Piatra Mare

Pe platou

Relaxare vizuala

Pe platou

Pe platou

Paznicul

Avea chef de joaca

Inapoi spre Dambul Morii

Pe drumul de vara

Cascada Urlatoarea

Dupa unul din multitudinea de examene din sesiunea trecuta ne-am zis ca trebuie sa iesim la o plimbare scurta de relaxare. Era deja 12 asa ca trebuia sa ne miscam repede.

A pus Gaby niste merinde in desaga la repezeala si eu am cautat un traseu scurt si usor de parcurs ca eram obosit dupa o noapte de invatat . Asa ca la ora 12.30 ne porniseram la drum catre Busteni de unde plecam spre cascada Urlatoarea. O data ajunsi in parcarea de la telecabina ne-am pus bocancii, am apucat rucsacul si p-aici ni-i drumul. Bineinteles ca la limita padurii era aglomerat, sfaraiau gratarele si urla muzica ca doar era frumos afara. Dar scapam repede de zgomot sau cel putin asta speram cand cotim pe o potecuta si lasam in urma drumul forestier.

Traseul este destul de scurt (cam 30-40 de min, mers relaxat) dar spre surprinderea noastra destul de circulat si bineinteles ca asta nu-i de bine daca vrei relaxare . In timp ce noi mergeam spre cascada se intorceau grupuri de tineri de vreo 15-20 de persoane in slapi bineinteles si cu manelele bubuind din telefoanele mobile.Dar nu-i nimic, ii ignoram si mergem mai departe.

Ajunsi la cascada ramanem stupefiati. Peisajul natural extraordinar care probabil era odata a fost inlocuit de doua tanti care vindeau chestii pe tarabe si o folie mare pusa pe cascada ca sa nu stropeasca cimentul proaspat turnat pentru a forma un mic baraj pe rau. “Natura” in toata splendoarea ei. De aici am tras o singura concluzie: daca vreti cu adevarat natura duceti-va in locuri necunoscute sau unde nu multi se incumeta sa urce. La intoarcere, deja lumina nu prea mai ajungea in padurea deasa asa ca nu ne-am mai intalnit cu nimeni pe traseu.Liniste, noi si padurea.

Asta a fost deschiderea sesiunii de vara si sa stiti ca ne-am urmat sfatul. Au urmat locuri din ce in ce mai izolate, mai greu de strabatut si mai neumblate de oameni…

Vedere de la telecabina

Pe langa rau

La rascruce

Fanta de lumina

Prin padure

Pe poteca

Prin padure

Prin padure

La rau

La rau

Cascada Urlatoarea

Cascada Urlatoarea

Raul

Cascada Urlatoarea

Raul

Apele involburate

Podet

Prin padure

Apele involburate

The long road home

Fanta de lumina, in reluare

La capatul tunelului

200m sub pamant

Va intrebati unde? Uite acilea la Slanic Prahova la mina Unirea.

Cum e mai greu sa te dai pe partie cu placa si sa faci si poze in acelasi timp (mai ales daca stai mai mult pe jos decat pe placa) am sarit peste relatarile iesirilor din iarna si iata ca a venit primavara.

Cum afara era destul de mohorat ne-am hotarat sa mergem undeva unde sa nu ne ploua. Ce loc mai potrivit decat salina de la Slanic la 200m departare de picaturile reci de la suprafata? Drumul pana acolo a fost foarte relaxant, prin paduri, prin campie, fara gropi si cel mai important: foarte liber.

Dupa ce am stat la o coada destul de mare, timp in care nu stiam la ce sa ne asteptam vazand imensele roti metalice care se invarteau de zor dar si starea cladirilor din zona (inclusiv cea in care asteptam sa intram) am ajuns la casa de bilete de unde se putea trage cu ochiul inauntru.Cate un grup de 5-10 oameni se inghesuiau in spatele unor usi metalice intr-un lift. Nestiind ce ne e rezervat la capatul liftului si fiind prima oara intr-o salina, noi ne asteptam mirati randul sa vedem unde ne duce omul in salopeta albastra care ne insotea precum Charon (ce comparatie nefericita ).

Ne-a venit si randul nostru.Ne-am inghesuit in liftul micut care facea mai urat decat lifturile nerenovate din blocurile comuniste si dupa 2 minute in care stomacul ne-a urcat in gat eram jos.Uimitor!Cu o inaltime de aprox. 50 m si o latime la baza de 30 salina era impunatoare.Spre surprinderea noastra am gasit acolo magazine, biciclete de inchiriat, spatii de joaca, terenuri si un centru de cercetare nucleara .Cam tot ce iti trebuie pentru a petrece o zi relaxanta sub pamant respirand aerul imbibat cu sare.

Dupa ce ne-am dat in balansoar am luat la picior mina si dupa fiecare colt, in fiecare camera am gasit cate ceva nou. Ne-am luat cateva suveniruri si cu gandul ca vom mai reveni ne-am asezat la coada la liftul spre suprafata. Nu am vizitat si alte obiective din Slanic din cauza vremii asa ca raman pe data viitoare.

Poze nu prea avem, nu din cauza ca nu am fi facut ci din cauza ca nu au iesit datorita iluminarii slabe asa ca daca doriti mai multe => www.google.com

Albul de Predeal

Revenim in forta dupa o pauza de 3 luni.Pentru primul post dupa “vacanta” ne-am hotarat sa cumulam toate iesirile noastre la Predeal, fie ca au fost doar plimbari, fie iesiri cu placa.

Partia Clabucet mi se pare mult mai la indemana decat Sinaia sau Busteni.In Azuga nu am fost si nu stiu cum e dar pot sa va spun ca in Predeal ne-am simtit cel mai bine.Am avut mereu norocul de a prinde zapada din belsug si vreme frumoasa de iarna.Am mers si pe poteca care porneste de la capatul de sus al telescaunului, ne-am batut cu zapada si am baut un vin fiert sau mai multe sa ne incalzim.Am coborat partia ba in telescaun, ba pe placa, ba in fund dar intotdeauna ne-am distrat.

Avem poze din belsug de la plimbari.Nu are rost sa va mai dau detalii pentru ca toata lumea stie unde e Predeal si toti ati fost cel putin o data (sau ar trebui sa va duceti ).

In telescaun

In telescaun

In telescaun

In telescaun

Pe poteca

Pe poteca

Pe poteca

Pe poteca

Pe poteca

Pe poteca

Pe poteca

Bucegii

Bucegii

Bucegii

Bucegii

Bucegii

Bucegii

Bucegii

Vedere spre Azuga

Copaci inzapeziti

Alex

Gaby

Mai greu vara

Imi pare rau ca nu am mai postat de mult insa nu mai am acces la internet pe perioada verii iar atunci cand as putea sa mai scriu un articol nu am pozele.Vara asta ne-am plimbat mult asa ca avem multe aventuri interesante de povestit.Mai urmeaza excursii in Piatra Craiului, Bucegi si Delta pana vine frigul (daca ne ies planurile).

Va urma…..

Iarna la Paltinis

Paltinis e o statiune micuta comparativ cu cele de pe Valea Prahovei dar mult mai naturala.Situata la 30 de km de Sibiu la 1700 m altitudine e inconjurata de paduri in toate directiile.E o destinatie frumoasa pentru o scurta vacanta, zapada fiind din belsug toata iarna.Singura problema ar fi aglomeratia de care ati putea avea parte.Intrucat nu prea sunt spatii de parcare si e o singura instalatie de urcat pe partie se formeaza cozi interminabile si pe drum si la telescaun.

Noi am ajuns pe la 11 dimineata si deja era aglomerat asa ca am abandonat ideea urcatului cu telescaunul pana sus si am apucat-o pe drumul forestier ce brazdeaza padurea.Totul era alb si ningea ca in povesti asa ca am profitat de peisaje si am facut o multime de poze.Oricat de frumos ar parea sa stiti ca e mult mai frumos in realitate.Va recomand sa dati o tura iarna care vine sa va convingeti singuri.

PS:Portiunea de partie pe care am parcurs-o pe picioare parea destul de denivelata asa ca nu stiu cat de recomnadata e pentru incepatori .

Poze:

Spre Paltinis

Spre Paltinis

Drumul spre partie

Partia

Partia

Prin padure

Eu, printre copaci

Prin padure

Prin padure

Prin padure

Pe drum

Pe drum

Pe drum

Padure

Padure

Pe drum

Padure

Pe drum

Padure

Padure

Padure

Pe drum

Pe drum

Pe drum

Brazi

Pe drum

Gaby intre brazi

Pe drum

Padure

Pe drum

Padure

Cetatea Rasnov si Castelul Bran

Era sambata, 20 decembrie si nu aveam nici un motiv pentru care sa stam acasa.Ne-am suit in masina (banuiti la ce ora daca ati mai citit si alte articole ) si p-aici ni-i drumul.Pe unde? Pai, pe DN1 pana la Sinaia unde am urcat pana la cota 1400 sa ne plimbam, apoi la Rasnov si Bran cu intoarcere prin Pitesti sperand ca am putea sa prindem deschis mausoleul de la Mateias.

In Sinaia era zapada dar venisem doar sa ne plimbam asa ca nu am zabovit mult si am plecat spre Rasnov.Cetatea taraneasca medievala este asezata pe dealul de langa orasul cu acelasi nume.Este destul de mare avand o curte exterioara si una interioara in care se afla vechile cladiri, unele renovate, in stare buna, iar altele efectiv nivelate. Oricum e un loc care merita vazut, cu o priveliste extraordinara, care parca ar fi desprins din vremuri medievale Probabil din cauza problemelor intre Primarie si chirias, lucrarile de renovare au fost intrerupte dar sa speram ca cineva o sa le termine pentru ca e un monument extraordinar.

Am avut inspiratia sa vizitam Bran-ul inainte sa intre in posesia noului proprietar si sa fie golit de mobilier (ca asa se procedeaza la noi; vezi aici ).Este un monument interesant si un muzeu la fel de interesant.Pe site-ul oficial gasiti un ghid complet al camerelor si informatii despre obiectele de colectie care sunt (au fost) in muzeu.Se vede ca e unul din cele mai cunoscute si promovate obiective turistice de la noi din tara si ca autoritatile s-au ocupat de el.Langa castel se afla si un mic muzeu al satului in care poti face o plimbare sau te poti relaxa pe o banca.

Din pacate, am ajuns prea tarziu la Mateias si mausoleul era inchis asa ca acesta ramane un obiectiv pentru una din excursiile viitoare.

Telecabina din Sinaia

Din telecabina

Traseul Telecabinei

Cota 1400

Cota 1400

Cota 1400

Cota 1400

Cota 1400

Spre Rasnov

Spre intrarea in Cetate

Rasnov-ul

Intrarea in Cetate

Prin Cetate

Fantana

Prin Cetate

Rasnov-ul

Prin Cetate

Prin Cetate

Prin Cetate

Prin Cetate

Curtea exterioara

Prin Cetate

Vedere spre imprejurimi

Sigla Cetatii

Rasnov-ul

Prin Cetate

Rasnov-ul

Vedere spre imprejurimi

Vedere spre imprejurimi

Cladiri din cetate

Zidurile cetatii

Zidurile cetatii

Iesirea spre curtea exterioara

Partea nerenovata

Prin cetate

Prin cetate

Cetatea Rasnov

Gradina

Gradina

Gradina

Gradina

Castelul Bran

Intrarea in Castel

Prin interior

Prin interior

Curtea interioara

Prin interior

Pasajul secret

Prin interior

Prin interior

Curtea interioara

Prin interior

Prin interior

Turn

Turn

Curtea interioara

Curtea interioara

Castelul Bran

Muzeul Satului, langa castel

Muzeul Satului, langa castel

Muzeul Satului, langa castel

Muzeul Satului, langa castel

Muzeul Satului, langa castel

Spre Mateias

Mausoleul de la Mateias

Mausoleul de la Mateias

Tun

Destinatia: Castelul Corvinestilor

Era 1 noiembrie 2008 si ca de obicei la ora 6 dimineata plecam la drum. Ne hotarasem la un itinerariu de 1 zi avand ca destinatie finala Castelul Corvinestilor din Hunedoara: plecare din Bucuresti, oprire acasa la Rm. Valcea, Horezu (fara oprire), Targu Jiu (vizitarea sculpturilor lui Brancusi), Petrosani (fara oprire) apoi catre Hateg (rezervatia de zimbri) si Hunedoara (Castelul Corvinestilor). La intoarcere am facut un drum pana la Sarmizegetusa Ulpia Traiana si ne-am intors apoi pe acelasi drum cu innoptare la Horezu.

Cum am spus si mai sus, am plecat din Bucuresti la 6 dimineta si am fost in Valcea pe la 8.30.Am luat micul dejun si am plecat spre Targu Jiu.Drumul e relaxant, strada trece printre sate, dealuri impadurite si vai traversate de rauri.Sunt 100 km care parca trec prea repede.La Targu Jiu, coloana infinitului e intr-un parculet acoperit cu gazon foarte aproape de intrarea in oras asa ca am lasat masina pe o straduta linistita si am mers pe picioare.Masa Tacerii si Poarta Sarutului se afla in alt parc cam la 15 minute de mers pe jos.Nu am stat foarte mult desi mi-a placut parcul dar trebuia sa ajungem la Hunedoara si mai aveam mult de mers.

Am trecut destul de repede prin Petrosani, oras care nu mi-a lasat o impresie prea buna dar nu comentez ca poate unii se vor supara.Pe Valea Jiului se lucra dar asta nu afecta cu nimic privelistea incantatoare Cat stateam la semafor (unde se circula pe un singur sens) aveam timp sa admir dealurile ingalbenite si calea ferata care in unele locuri trecea pe deasupra drumului.La Hateg mai fusesem cand eram mic dar nu-mi mai aduceam aminte cat de frumos e.Am lasat masina in parcare la intrarea in rezervatie si am apucat-o pe jos pana la tarcul zimbrilor pe un drum care taia padurea in doua.Erau 6 zimbri in rezervatie dintre care unul foarte batran si 2 tineri.Nu au fost exact cum imi imaginasem eu cand am auzit legenda lui Dragos dar oricum frumoase animale.

De la Hateg am plecat spre Castelul Corvinestilor. Chiar daca este situat in oras, este mult mai spectaculos decat Branul si merita vizitat.Pe masura ce te apropii iti dai seama cat de mare e si la ce inaltime se afla fata de albia raului.Podul de lemn este singura cale de acces in castel iar o data ce intri iti dai seama cat de fortificat este.In curtea castelului se afla o fantana adanca de 30m a carei legenda probabil o cunoasteti.Sunt multe incaperi in incinta si dureaza destul sa il vizitati.Imi pare rau ca nu am avut ghid sa ne prezinte macar in mare castelul dar fiind doar 4 persoane si ajungand aproape de ora de inchidere nu am mai asteptat sa vedem daca se formeaza un grup.Oricum va sfatuiesc sa mergeti sa il vizitati.Nu o sa regretati!

Am plecat de la Hunedoara din nou spre Hateg si apoi spre Sarmizegetusa Ulpia Traiana dar cand am ajuns noi deja se intunecase.Oricum dupa ce vazusem castelul nu m-au impresionat atat de mult ruinele cetatii romane.In schimb la vara am vrea sa mergem la Sarmizegetusa Regia (cetatea dacica) care pare mult mai interesanta (si ca locatie, si ca ruine).

Seara aceea am innoptat la Horezu la casa bunicilor mei.A doua zi am plecat spre Valcea cu o mica oprire la Costesti, la muzeul trovantilor.Enjoy the pictures!

Pe drum

Pe drum

Pe drum

Coloana Infinitului

Coloana Infinitului

Poarta Sarutului

Prin parc

Jiul

Masa Tacerii

Alee din parc

Valea Jiului

Valea Jiului

Valea Jiului

Valea Jiului

Rezervatia Slivut-Hateg

Rezervatia Slivut-Hateg

Rezervatia Slivut-Hateg

Zimbrii

Zimbrii

Zimbrii

Zimbrii

Zimbrii

Rezervatia Slivut-Hateg

Castelul Corvinestilor

Castelul Corvinestilor

Castelul Corvinestilor

Castelul Corvinestilor

Castelul Corvinestilor

Castelul Corvinestilor

Vedere de pe pod

Prin castel

Prin castel

Prin castel

Macheta

Prin castel

Prin castel

Vedere din castel

Prin castel

Prin castel

Prin castel

Prin castel

La Sarmizegetusa

La Sarmizegetusa

La Sarmizegetusa

La Sarmizegetusa

La Horezu

Floare

La Horezu

La Horezu

La Horezu

Muzeul Trovantilor

Muzeul Trovantilor

Muzeul Trovantilor

Muzeul Trovantilor

Cu cortul pe Transfagarasean

De departe cea mai frumoasa si spectaculoasa excursie din vara 2008 a fost pe Transfagarasean, cu cortul pe malul raului Capra.Dupa indelungi analize in timpul saptamanii, ne-am luat liber de la servici in vinerea de 22 august hotarati fiind sa mergem in Fagaras.

Prima zi (vineri):La ora 6 dimineata, cu rezervorul plin si presiunea la roti facuta cu o zi inainte, eram pe autostrada spre Pitesti de unde trebuia sa luam inca 2 persoane care veneau de la Valcea.Bineinteles ca s-a incarcat masina peste masura si fetele au stat inghesuite pe bancheta dar asa e cand pleci cu cortul.Dupa o oprire scurta la Vidraru ne-am continuat drumul spre Balea.La halul in care arata drumul intre Vidraru si Balea incepusem sa regret ca nu am venit dinspre Sibiu dar era un ocol prea mare pe care nu ni-l permiteam asa ca am tras cateva injuraturi si am mers mai departe.Inainte sa montam cortul am urcat pana la cascada Capra si pana la lac sa admiram peisajul.Dupa ce ne-am invartit ceva timp pe sus, am coborat din nou pe Transfagarasean si am cautat un loc mai ferit de vant unde sa ne punem cortul.A durat ceva pana sa ridicam sandramaua si sa pregatim masa si seara ne-a prins band un ceai in jurul focului.

A 2-a zi: Eu si Gaby ne-am trezit la 8, am mancat ceva la repezeala si ne-am incropit rucsacul pentru drumetie.La ora 9.30 eram la Balea pregatiti de traseu. Marcajele sunt dese si poteca e relativ umblata deci nu exista riscul sa te pierzi mai ales ca traseul merge de-a lungul crestelor.Privelistea e spectaculoasa dar si riscul sa se intample ceva e mare mai ales in locurile in care urci lipit de stanci tragandu-te de lanturi (strunga Dracului).Pentru cei foarte impatimiti de munte exista un refugiu salvamont la lacul Caltun unde se poate monta cortul.Drumul pana la Negoiu o sa vi-l descriu mai bine prin poze; e mult mai usor si mult mai precis Am ajuns inapoi la cort seara pe la 20.00 bineinteles daramati de oboseala dar a meritat.

A 3-a zi: Ne-am strans lucrurile relativ repede si dupa inca un drum pana la Balea am plecat spre casa cu o mica oprire la Poienari.Impresionante ruinele cetatii dar mai impresionat locul in care a fost amplasata Poze am din belsug dar o sa le pun doar pe cele mai interesante

Exista mai multe variante de a ajunge pe Negoiu.Daca aveti incredere in voi va recomand sincer Strunga Dracului dar daca sunteti mai lejeri din fire puteti merge prin Strunga Doamnei.

La vara vine Moldoveanu

Pe litoral

Cum nu mai fuseseram la mare de multi ani nici eu, nici Gabi, eram hotarati sa mergem in primul weekend liber pe care il prindeam.S-a intamplat ca in prima saptamana din august sa nu avem nimic de facut asa ca vineri seara ne-am impachetat bagajele .

Sambata, la 4 dimineata, am plecat din Bucuresti cu destinatia Eforie Nord.Bineinteles ca am plecat fara sa avem unde sa dormim noaptea si banuiam ca nu o sa gasim nici acolo fiind in plin sezon, asa ca am luat cortul dupa noi (inspirata idee ).Drumul a fost relativ acceptabil pana la iesirea de pe A2 unde era o coada infernala desi nici nu se crapase de ziua.Cu chiu, cu vai am ajuns in Eforie pe la 8 dimineata si bineinteles prima grija a fost cazarea.Dupa indelungi cautari si nenumarate esecuri am abandonat ideea de cazare si am mers pe plaja.

Pe la pranz am plecat de pe plaja sa gasim un restaurant/bufet/orice unde sa ne potolim foamea.Am stat la o terasa ingrijita, cu mancare buna si preturi relativ mici.Cum inca nu gasisem cazare, ne-am hotarat sa luam litoralul la puricat sa vedem pe unde dormim in noaptea aia (eu condusesem de la 4 dimineata si deja incepuse sa se simta oboseala).Am plecat in directia Eforie-Sud dar acolo nu am oprit pentru ca nu ni s-a parut nimic interesant si plaja era cam departe.In schimb am oprit in Costinesti.A fost prima si sper eu ultima oara cand merg acolo: mizerie peste tot, aglomeratie insuportabila si galagie (dezamagire totala!; nu stiu ce gusturi au cei care merg acolo si spun ca le place).Nu am gasit cazare nici acolo dar nici nu am cautat prea temeinic.Am pornit iar la drum si am ajuns in Neptun unde erau 2 campinguri mari chiar la intrarea in staiune. Nu avea rost sa mai cautam loc la hoteluri sau pensiuni si ne-am instalat cortul acolo iar apoi plaja cat se poate.Pe seara am luat cina la un restaurant, ne-am plimbat putin prin statiune iar apoi somn profund.

Duminica dimineata ( la 8 ) am strans tot si ne-am intors in Eforie Nord unde a urmat bineinteles, inca o sesiune de plaja continuata cu o lunga plimbare pana spre capatul statiunii.Cum tot eram prin apropiere, am mers si in Mamaia sa vedem de ce spune lumea ca e o statiune “de fite”.Am lasat masina pe la intrarea, am traversat statiunea cu telegondola si ne-am intors pe jos (the best way to travel). Era destul de curat si ingrijit dar birjarii de la trasuri nu inspirau foarte multa incredere .Am plecat din Mamaia cu ultima destinatie a “sejurului”, Constanta (acvariu si delfinariu).Din pacate la ora la care am ajuns noi pe faleza se inchisese tot si nu am apucat decat sa admiram privelistea si sa induram vantul .

Seara, la 21.30 am iesit din Constanta pe drumul spre Slobozia care s-a dovedit a fi o adevarata catastrofa! A fost cea mai mare greseala pe care puteam sa o fac Am stat in coloana 4 ore si am intors spre autostrada la primul indicator pe care l-am vazut (deja parcursesem un sfert din distanta).Am ajuns in Bucuresti la 3 dimineata rupt de oboseala (bineinteles ca pasagerii au dormit marea parte a drumului iar eu a trebuit sa stau sa belesc ochii la o strada pustie ).Oricum pozele nu sunt foarte spectaculoase; e mult mai frumos la munte (o sa vedeti la urmatoarele posturi).

Canalul Dunare-Marea Neagra

Eforie Nord

Eforie Nord

Costinesti

Costinesti

Costinesti

Neptun

Eforie Nord

Crab

Eforie Nord

Eforie Nord

Canalul Dunare-Marea Neagra

Constanta

Santierul Naval

Santierul Naval

Constanta

Aqua Magic

Aqua Magic

Din Telegondola

Din Telegondola

Din Telegondola

Din Telegondola

La Galion

The Mansion

Constanta

Constanta

Acvariu